Ne bucuram sa o avem alaturi de noi pe Claudia, pe care o cunoasteti deja ca Mama Mofturescu. Mamica de doi copii, Claudia va aduce zambetul pe buzele voastre cu o serie de video-uri minunat de amuzante si sincere despre viata de mamica. Ne place foarte mult descrierea de pe contul ei de Instagram " Mama aia careia poti sa-i spui orice, are curaj sa spuna adevarul si face haz de necaz..." si credem ca toate mamicile avem multa nevoie de astfel de discutii.
In ce moment te afli in calatoria ta de parinte ?
Sunt mamă de doi ghizuri, un băiețel de 2 ani și 11 luni și o fetiță de 8 luni jumate. Copiii mei deși seamănă teribil de mult, de parcă ar fi gemeni din sarcini diferite, sunt extrem de diferiți ca și personalitate. Dacă fii-miu e sensibil și precaut, fii-mea e puternică și curajoasă, el a fost extrem de critic cu tot ce îi găteam, ea este fanul meu numărul 1, el ar fi dormit cu orele în marsupiu, în căruț, afară, pe când ea preferă liniștea casei și confortul pătuțului ei. Fiecare zi aduce noi provocări, noi limite depășite (ale mele), cu alte cuvinte, cresc și mă redefinesc și eu alături de ei.
Care este jocul sau jucaria preferata a copiilor tai? Dar a ta?
Hm, primul lucru care mi-a venit în cap gândindu-mă la fiul meu a fost: cărți! Da, cred că prima iubire în viața lui sunt cărțile, adoră să le răsfoiască și să îi citim. Când era mai mic, până pe la 2 ani, nu avea răbdare să îi citim, dar petrecea și câteva ore răsfoind fel de fel de cărți, povestind (pe limba lui) ce vede el acolo. Pe locul 2, dar extrem de aproape de locul 1 sunt mașinuțele (incluzând aici orice fel de utilaj masiv). Fiica mea momentan pare extrem de interesată de orice jucărie pe roți și, bineînțeles, orice poate fi molfăibil.
Jucăria mea preferată? Sincer, nici când eram copil nu aveam jucării preferate, de atfel nu îmi plăcea să mă joc cu ceva anume, ci mai degrabă să mă joc de-a ceva. Îmi plăcea mult de tot să mă joc „de-a școala”, să predau tot ce învățasem la rândul meu, prietenelor mele de la țară sau jucăriilor de pluș.
Care este activitatea sau jocul pe care il face copilul tău singur ca să poți găsi ceva timp pentru tine?
Printre activitățile preferate ale fiului meu se numără inventatul poveștilor cu mașini. Își imaginează fel de fel de scenarii cu mașina de pompieri, de exemplu. Cum se duce și stinge un foc sau salvează o pisică din copac. Dar petrece și destul de mult timp uitându-se pe cărțile cu clapete sau interactive. Iar sora lui, este fericită atâta vreme cât e lăsată să mișune prin casă și să cotrobăie în voie pe oriunde ajunge. Uneori (rar momentan) chiar se mai joacă și împreună. Mă rog, ghizurul îi explică soră-sii ce fac diferitele mașini pe care le are. Iar ea stă liniștită și îi soarbe fiecare cuvințel.
Care sunt câteva din cărțile pe care le citești cu drag cu copilul tău?
Cititul înainte de somn este în rutina noastră de foarte multă vreme, este momentul nostru special, de conectare. Avem foarte multe cărți cu povești care sunt citite și recitite. Max, mașina de gunoi a fost în topul preferințelor câteva săptămâni bune, atât de multe încât începusem să o știu pe dinafară. Dar mai e una pe care am luat-o de curând, Magazinul cu jucării magice de Crăciun care mie îmi place enorm de mult și uneori chiar insist să o citim pe aceasta. Rând pe rând fiecare carte pe care o avem devine cea mai interesantă dintre toate, cel puțin o perioadă.
Care sunt cartile care simți ca te-au inspirat ca parinte?
Sincer, niciodată nu am căutat inspirația din cărți, nu știu de ce. Poate m-a influențat mult zicala aia: „trăiești din cărți”. Inspirația mea ca părinte vine de la mamele din comunitatea mea, de la verișoara mea terapeut, de la proprii mei părinți, din ce citesc întâmplător sau din propriul meu instinct. Întotdeauna mi-a plăcut să îmi formez părerea și drumul propriu prin informațiile pe care le-am acumulat de peste tot. Nu cred în a crește copilul ca la carte sau cum zic studiile, cred însă în a asculta copilul, a fi cu ochii pe el, a te conecta la el atât de tare încât să îl deslușești și să ajungi să iei cele mai bune decizii pentru el direct la raportate la felul lui de-a fi. Bunica mea avea o vorbă: „mamaie, ochii și copilul!”.
Aveti seara de jocuri în familie? Care sunt cele mai distractive jocuri pe care le-ati jucat?
Aveam multe seri de jocuri tip board game de toate felurile de la Dixit, la Timeline sau Carcassonne. Mai erau unele faine unde ne conectam cu telefonul și ne jucam practic pe un browser, Jackbox. Dar de când au apărut copiii nu am mai avut timp de așa ceva. Însă, aștept cu nerăbdare să crească și să ne putem juca cu toții.
Ai un joc care știi ca ii va consuma energia celui mic și va avea parte de un somn "neintors"?
Cred că jocul care îi consumă energia cel mai mult este unul invetat de el și de tatăl lui. Construiesc o căsuță din perne și el se bagă acolo, ta-su se ascunde și apoi îl caută. Deși, la el întotdeauna au funcționat mult mai bine jocurile mai relaxate înainte de somn, ca să îl bage într-o stare mai zen.
Ce jocuri va jucati când ieșiți în natura?
Când mergem în natură de cele mai multe ori noi suntem pe modul explorare, ne plimbăm mult și interacționăm cu tot ce ne înconjoară.
Ai folosit vreodata jucariile pentru a-l ajuta pe copilul tau sa navigheze anumite sentimente? Ce a functionat la voi?
Am încercat să facem joc de rol ca să îl pregătim pentru vizita la medic, cred că a avut efect pentru că a înțeles ce i se va întâmpla. Iar când era mai mic, când încă nu putea să se exprime foarte bine folosea mașinuțele să povestească fel de fel de experiențe prin care trecea.
Care crezi ca este relatia instinct-educatie in rolul de parinte?
Cred că e o relație foarte frumoasă care se construiește în timp, la care trebuie să „muncești” zi de zi. De fiecare dată când instinctul îmi spunea să merg într-o anume direcție, căutam apoi informațiile care să îmi susțină convingerile sau din contră care să mă ducă în altă direcție. Dacă relația asta este echilibrată, armonioasă, atunci îți este mult mai ușor să iei deciziile potrivite, să îți înțelegi copilul și să creați împreună o conexiune de nestrămutat.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit ca parinte? Dar cel mai amuzant?
Cred că cel mai bun sfat l-am primit de la verișoara mea terapeut, care m-a bătut multă vreme la cap să vorbesc cu fiul meu (care era încă bebeluș) încontinuu, să îi descriu tot ce fac sau ce urmează să fac cu el. Deși mi-a fost greu la început să vorbesc precum televizorul, în timp a devenit chiar distractiv. Amuzant, nu cred că știu… În general, sfaturile nesolicitate pe o ureche îmi intră și pe alta îmi ies. Nu le dau importanță câtuși de puțin.
Ce activitati sau jocuri folosesti pentru a-i cultiva independenta copilului?
Sincer, la capitolul ăsta nu am avut de lucrat, a venit natural. Ambii copii au o tendință spre independență înnăscută și amândoi au preferat să se joace singuri, să exploreze și să descopere lumea care îi înconjoară în mod independent.
Ce activitati sau jocuri folosesti pentru a-l invata pe copil despre responsabilitate?
Nici nu m-am gândit până acum că ar trebui să fac activități sau să folosesc jocuri în acest sens. Poate și pentru că momentan sunt prea mici și conceptul de responsabilitate a fost departe de mine. În mod cert, în top vor fi cărțile pe subiect pentru că fiul meu este extrem de receptiv la povești și până acum orice am vrut să implementăm a pornit de la a-i citi o poveste legată de lucrul respectiv.
Cum il ajuti pe copilul tau sa isi creasca stima de sine sau iubirea de sine?
Îl încurajez în tot ce face, îl felicit când reușește să își depășească anumite limite (el fiind destul de temător), îi sunt alături la fiecare impas cu vorbe de încurajare care să îl ajute să capete încredere în el.
Cum ii mentii activa curiozitatea copilului tau?
Curiozitatea fiului meu nu are limite, așa că nu a fost nevoie niciodată să fac ceva în acest sens. El își dorește pur și simplu să știe lucruri, încă de când avea 1 an și 8-9 luni și abia începea să rostească cuvinte punea degețelul pe carte și întreba „ceata?”, adică „ce e asta?”
Cum il inveti pe copilul tau sa invete cu drag?
Prin joc, fără presiune, cu multă răbdare. Fun fact, eu am făcut meditații la franceză și română peste 10 ani cu copii cu vârste între 7 și 14 ani. Materia era multă și greoaie, dar reușeam să îi fac să înțeleagă că au nevoie de anumite informații. Unii învățau de drag, alții învățau de dragul meu. Pe alții i-am făcut să îndrăgească materiile astea care păreau atât de neprietenoase pentru ei. Foloseam mult culori și scheme. Apoi, cu timpul ei au adoptat stilul ăsta de a învăța și la alte materii. Uneori, e nevoie doar să extragem informațiile alea cheie care vor accesa un întreg univers de cunoștințe.
Cum a fost pentru copilul tau intrarea in colectivitate si ce crezi ca te-a ajutat cel mai mult in acest proces? Ai folosit vreun joc de rol care sa te ajute in perioada aceasta?
Aici nu pot să mă pronunț pentru că momentan, niciunul dintre ei nu a intrat în colectivitate. Mă sperie puțin gândul, recunosc, dar sper că și de data asta poveștile și jocul de rol ne vor ajuta.
Speram ca ati gasit inspiratie in cuvintele Claudiei si va invitam sa o descoperiti si redescoperiti pe Mama Mofturescu pe canalul de Instagram si impreuna sa incurajam cat mai multe discutii sincere dar si amuzante despre viata de mamica.
